Uleiurile esentiale sunt principii volatile sau esente vegetale continute in plante si pe care le extragem folosind mai multe procedee.
Cel mai adesea: prin distilare simpla prin vapori de apa ce contin plante sau anumite parti ale acestora. Se amesteca plantele, uneori pisate, cu apa. Se pune amestecul intr-un alambic si rezultatul este distilarea in sine. Uleiul esential este dus de catre vaporii de apa, dar el se separa rapid de apa, caci nu este solubil. In functie de densitatea sa, uleiul pluteste sau curge pe fundul recipientului.
Exista si alte proceduri: distilarea la o temperatura mai ridicata si distilarea prin hidro-difuzie, cand vaporii de apa calda trec prin masa de plante aromatice.
Prin presare, cel mai des dupa taiarea mecanica a plantei. Aceasta tehnica este folosita pentru a aduna uleiul esential din coaja de citrice, precum lamaia, grepfruit, manadrine, portocale.
Mai rar se folosesc si urmatoarele metode:
• Prin dizolvarea intr-un corp gras si se practica la rece sau la cald
• Prin extragerea cu ajutorul unui solvant, precum eterul etilic.
• Prin extragere cu ajutorul gazului carbonic
Ultimele 3 tehnici permit obtinerea de extracte din plante care, din punct de vedere teoretic, nu mai sunt uleiuri esentiale, chiar daca sunt apropiate din punct de vedere chimic. Sunt esente concrete, absolute si rezinoide.
Ce parte a plantelor se foloseste in obtinerea uleiurilor esentiale?
Toate partile plantelor aromatice, toate organele lor vegetale pot sa contina uleiuri esentiale:
• Flori: portocalul, trandafirul, lavanda, cuisoare, ylang-ylang
• Frunzele: eucalipt, menta, cimbru, dafin, acele de pin si brad, salvia
• Organele subterane, cum ar fi radacinile – Chrysopogon zizanioides -, rizomi – ghimbir
• Fructe: fenicul, soc, coaja de citrice
• Semintele: nuci
• Lemnul si scoarta: santal, lemn de trandafir
Uleiurile esentiale sunt inchise in structuri celulare specializate si au un rol defensiv: protejarea impotriva insectelor si ciupercilor si o actiune de respingere a animalelor ierbivore.
Chiar si caprele si oile nu se ating de plantele aromatice ceea ce poate provoca rapid un dezechilibru in flora preeriilor si in campiile din regiunile tropicale. Un exemplu in acest caz este invazia cimbrului frantuzesc, a busuiocului in Antile, de exemplu. Oamenii si anumite insecte sunt rarele fiinte atrase de mirosul acestor plante.
Specialistii considera uleiurile esentiale ca surse de semnale chimice ce permit plantei sa controleze si sa isi regleze mediul inconjurator: atragerea de insecte polenizatoare, actiune de respingere a pradatorilor, inhibitia germinarii semintelor, comunicarea intre plante, de exemplu emiterea de semnale chimice ce semnaleaza prezenta animalelor ierbivore.
Concentratia in plante este in general slaba, in jur de 1-2%, chiar mai putin. Printre familiile de vegetale ce produc cea mai mare cantitate de uleiuri esentiale se enumera Labiateae – cimbru, lavanda, menta, busuioc, Ateraceae – musetelul , Myrtaceae – eucalipt, mirt , Lauraceae – dafin.