Incepand de astazi cred ca zapada s-a dus. Cel putin pe peluza din fata casei mele nu mai exista, iar curtea a inceput deja sa zumzaie si sa fredoneze un nou cantec, semn al unei vieti noi, al venirii primaverii si al pasarilor care isi fac noi cuiburi si al ghioceilor, care si-au itit voinici capsoarele.
Ce poate fi mai frumos si mai dulce decat sa lenevesti in pat, pe jumatate adormit, gandindu-te ca nu trebuie sa te grabesti nicaieri. Din contra, este atat de greu sa te desprinzi cu forta de perna.
Jonglarea cu locurile de munca, relatiile, obligatiile sociale, facturile si mentinerea in topul unei rutine sanatoase de mers la sala este prea mult de indurat.
Comentarii recente